O dupa amiaza rupta de realitate…

Un oras mic (Urbea X ?!), o zi oarecare la sfarsitul verii. Un cartier linistit, ferit, locuit predominant de varstnici. Blocuri vechi, imbracate in tehnologia sec XXI- izolate, fatada noua, prea colorata. Desi striga a nou, miroase a vechi…Lucru confirmat de batraneii care stau pe banca din fata. Altii se feresc de soare, stau pe balcon, pe geam sau la povesti pe casa scarii.
In vizita ( sa zicem ca eu sunt Ionel, o varianta feminina cu mai putine boacane la activ ). Incerc sa citesc o carte, ascunsa dupa un termopan undeva la etajul 4. Ah liniste…( ce putin dureaza , doamne…)
Dintr-o data, strigate, agitatie, lumea scoate capul afara pe unde apuca. Deranjata de la o lectura prea putin interesanta, ma obosesc sa privesc si eu alaturi de vecinii mei temporari.
Scandalul de proportii din cartierul linistit si batran este declansat de o minge de fotbal…Imi dau jos ochelarii, cred ca azi nu vad bine cu ei…Ma uit mai atent pe geam si ma intreb daca asta se intampla azi, acum ( in 2008-ul asta…)
Un grup de copii, intre 7-13 ani faceau o galagie infernala. Jucandu-se in fata blocului ( greu de crezut in zilele noastre,nu ?!), nu erau mai mult de 10 la numar. Nu stiu cum reusesc ei sa–si arunce mingea in singurul salcam din fata blocului, aflat langa niste garaje…
Acum ca am pus la punct ce-i si cu scandalul, desfasurarea actiunii a parut desprinsa din cotidian.
Copii au inceput o galagie fara margini, ideile de salvare a mingii de la cel mai mic la cel mai mare copil prindeau contur prin zbierate, sa se faca siguri ca sunt auziti. Au inceput sa scuture salcamul, sa dea cu pietre in creanga vinovata. Pietrele nimereau insa pe acoperisul garajului, asa a inceput un minicirc…
Batraneii strigau la copii sa termine cu balciul, ca fac galagie, ca strica acoperisul…Copii plangeau si zbierau unul la celalat pentru minge, si mie inca nu-mi venea sa cred ca acei copii nu se aflau in fata unui TV sau a unui joc pe calculator, ci plangeau dupa o minge de 2 lei…
Dupa o ora de tambalau, apare un parinte (grabit sa ajunga la servici) cu o scandura de 2 m. Atmosfera se contureaza cu sfaturile batranilor si zbieratele copiilor : « MAI LA STANGA !!NUUU, LA DREAPTAAAA !!! ».
Nu a mai durat mult si mingea captiva este eliberata din salcamul inamic, acoperisul garajului vatamat a scapat doar cu zgarieturi, batraneii cu gaturile uscate si fara voce…Copii au fugit catre alt teren, fara copaci prin preajma, batraneii si-au locul in fata geamului sau unii au preferat un somn de amiaza binevenit…
Un detaliu pe care nu l-am mentionat, dar caruia ii acord importanta cuvenita : printre copii neastamparati, era un baiat cu ochelari si o fizionomie aparte…Drepturile lui erau insa cu ale celorlalti, strigand si el cat mai aprins. Ce era de apreciat aici ? avea sindromul DOWN, dar se integra perfect alaturi de ceilalti, nu avea un « rol fortat »…
Ce am vazut eu acolo ? Da, se poate… tehnologia nu e totul, un copil poate sa profite de statutul lui, sa fie copil cu o minge de fotbal in fata blocului. Iar in fata acestui lucru nu ar trebui sa stea nici un impediment, nici macar un handicap…
Tu-ti mai aduci aminte cum era atunci cand erai copil ? Eu am savurat o dupa-amiaza incredibila ! Nu neg, si eu am strigat : MAI LA STANGA…BA NU, LA DREAPTAAA !!!...

Respect, dr_kruegeritza !

Revolta fetelor zambitoare

Definitii oficiale pentru lider si conducator gasiti pe http://dexonline.ro/ .Nu vreau sa fac o analiza din nici un punct de vedere celor 2 termeni, desi exista o diferenta intre notiuni. Nu vreau nici sa le compar, nici sa-mi dau cu parerea in legatura cu ce e un lider sau un conducator. Am hotarat sa expun oarecum un exemplu propriu pentru o ilustrare a verbului « a conduce », desi mai mult ca sigur voi suferi anumite consecinte.
Se ia un grup de oameni, cu pasiuni comune, intr-o forma oarecum oficiala cu un nume oficial. Aceasta forma organizata apartine insa numai cu numele de o institutie publica, deoarece sprijinul acesteia se va dovedi a fi un simplu spatiu fizic, 4 pereti care sa fereasca de ploaie,vant si toate teribilitatile vremii. In mod normal, grupul are un presedinte, un conducator cred ca se potriveste cel mai bine in acest caz. Presedintele din exemplul nostru are experienta, are un renume care in mod normal ii justifica functia.
Ca in orice inceput, membrii grupului manifesta entuziasm, ganduri mari, planuri de viitor, sperand la un ajutor mai consistent din partea institutiei. Primul an trece , realizarile grupului sunt prea putin notabile, considerand planurile amanate pe urmatorul an. Notez ca presedintele in primul an sprijina grupul, participa intensiv,nu numai cu numele, desi multe din promisiunile lui raman in aer. Va suna oarecum cunoscut,nu ?
Ok, trecem la urmatorul an, unde intalnim un grup mai matur, asteptari ridicate, dar acelasi chef de munca. Presedintele in schimb, anunta de la inceput planuri minunate, nu departe de a fi revolutionare, evenimente oficiale…seamana oarecum a promisiuni electorale, dar nu ne bagam in politica, nu are legatura cu povestea noastra (Sau da ?).
Vreti sa va prezint finalul anului 2 ? Sincer,nu sunt prea multe de prezentat. Presedintele foarte ocupat, nu a avut timp de grupul respectiv, dar nici nu a lasat functia lui in grija altcuiva. Singurele evenimente din timpul anului au fost cand grupul a participat doar cu numele, cu fata zambitoare la reuniuni oficiale, interesele fiind insa in favoarea renumelui presedintelui. Fetele zambitoare au avut insa un gust amar la sfarsitul anului, cand nu au vazut nici o realizare.
Gustul amar inca a ramas…
Nimeni nu este de neinlocuit, cu toata experienta si renumele lui, nu luam acum in considerare cazurile exceptionale din istorie, deoarece nu e cazul nostru, nu vorbim nici de Mihai Viteazu, nici de Dalai Lama, cu atat mai putin de Gigi Becalli. Se putea un inlocuitor macar, sau renuntat temporar la activitati, dar fetele zambitoare sunt cele care alimenteaza gandirea conducatorului, pretandu-se la cerintele lui, facandu-l sa creada ca este de neinlocuit, ceea ce–l determina sa foloseasca acele fete zambitoare si in interese personale.
Da,recunosc, am fost una din acele fete zambitoare, momente in care am tacut au fost multe, desi argumente sa ma sustina am avut. E greu sa afirm ca de maine nu voi mai zambi de convenienta , sau ca voi da o lovitura de stat, dar am facut un pas inainte : mi-am dat seama ca nu vreau sa raman o simpla fata zambitoare (si pentru asta incerca sa face ceva mai mult…).

Tu vrei sa ramai o fata zambitoare in continuare ?
Respect, dr_kruegeritza!

cotesc

Imi cer scuze fata de libertate ! Sper c-ai sa ma ierti, nu am scris articolul dedicat tie. Nu am avut timp, stiu ca nu e o scuza pentru tine…Tu, care ai timp pentru toti, sa te invocam, sa te aparam…sa te folosim sau sa te uitam.
Aveam niste franturi de idei pentru un articol ce ar fi trebuit sa te faca mandra. Revolutia franceza : Liberte ! Egalite ! Fraternite ! Ce mai,o revolutie de cuvinte pentru tine. Mi s-a parut insa o provocare mult prea mare, nedemna (insa) pentru mine.
Fiind studenta la jurnalism, mi-am zis sa pastrez oarecum « cliseul » de a scrie despre libertatea de exprimare. Poate mi-as fi usurat munca. Dar nu a fost asa deoarece textul tot nescris a ramas
(franturile:) “Ca de la frate la frate, ca de la egal la egal. Vorbim de libertate, dar simplificam lucrurile : vorbim de libertatea de exprimare. Ce e mai rau, faptul ca ea la generatia mea cel putin, inca se trage din educatia postdecembrista.. »(doar o frantura…)
As fi avut si un suport de curs : un curs de la facultatea de jurnalism, mai exact jurnalism sportiv. Ultimul la care m-as fi gandit, dar primul lucru din saptamana pe care il astept.
Nu stiu in ce masura sunt eu,personal, constienta de aceasta « libertate de exprimare ».
O cioara pe o creanga croncane intr-una in urechile mele, desi eu nu o inteleg , nu o cenzurez.A re libertatea de a se exprima in limba ei si in urechile mele.
In ce masura s-ar aplica si la oameni ? Destul de dificil, doar traim intr-o « jungla ». Cineva care iti vorbeste , dar pe care nu-l intelegi, te deranjeaza ,atunci il reduci la tacere sau il ignori.In ultimul caz, fericit pentru el, ramane cu libertatea lui de exprimare.
Daca cineva face un lucru numai de dragul de a incerca de a ajuta sau de a indruma ; isi sacrfica propria lui libertate deoarece va fi cenzurat tocmai de cei pe care va incerca sa-i ajute.
2 cazuri concrete, similare dar diferite…
Un profesor la o facultate de renume, in spate un om de afaceri de success. Preda de dragul de a preda, pentru studenti, pentru a-i motiva. Pentru a arata ca se poate si de la 0, dar trebuie sa puna mana pe carte. Incheierea : el ajunge subiect de discutie in Consiliul studentilor, fiind prea dur la note, trece doar un sfert din studenti. Din punctul lui de vedere, nu se straduiesc indeajuns…Studentii picati il ameninta fiindca trebuie sa-si plateasca examenul, considerand ca face asta pentru banii din buzunar.
Cel de-al doilea caz nu e chiar un profesor , e un jurnalist, chiar redactor sef,scriitor. Accepta sa predea materii numai de dragul de a fi alaturi de studenti,de a-i indruma. Sustinand la fel : se poate de la 0. La note insa e indulgent, foarte deschis si sincer la cursuri. Finalul : prea putini sunt interesati de ceea ce el sustine…Se merge la curs uneori, prezenta nu e obligatorie,trece pe toata lumea la examen… Mai o gluma,din cand in cand cate un meci discutat daca nu-l apuca povestile cu Plesu si Liiceanu…cine or mai fi si aia… ?
Cred ca cele de mai sus s-ar putea numi libertatea in educatie. In ce masura pentru profesori si pentru studenti? Mai ales, cele 2 cazuri sunt particulare si izolate, dar pe care le cunosc si le pot prezenta- aici intervine libertatea mea de exprimare.
Pentru studenti ,libertatea de a nu invata, de a nu asculta « sfaturi « ,de a merge la cursuri, de a injura profesorii pentru « avionele » de la examene. Libertatea de a fi student cu tot ceea ce implica- bune rele- sau libertatea de a fi student cu o legitimatie si cu carnet.
Pentru profesori : libertatea de a citi de pe slide-uri la curs ,de a da « avione » la examen, de a pica toti studentii , de a vorbi cu ei,de a-i indruma sau de a afirma cu non-salanta « Ce ti-e si cu studentii din ziua de azi… ».
Nu stiu cat de mandra te-am facut libertate, acum imi cer scuze fata de libertatea de exprimare- ceea ce se presupune ca ar constitui baza pentru meseria de pe viitoarea mea diploma.
Prea multe scuze, uite si aici libertatea de a-ti cere scuze sau nu…si de aici libertatea de a incheia acest articol sau nu…