marți, 1 iulie 2008

cotesc



Imi cer scuze fata de libertate ! Sper c-ai sa ma ierti, nu am scris articolul dedicat tie. Nu am avut timp, stiu ca nu e o scuza pentru tine…Tu, care ai timp pentru toti, sa te invocam, sa te aparam…sa te folosim sau sa te uitam.
Aveam niste franturi de idei pentru un articol ce ar fi trebuit sa te faca mandra. Revolutia franceza : Liberte ! Egalite ! Fraternite ! Ce mai,o revolutie de cuvinte pentru tine. Mi s-a parut insa o provocare mult prea mare, nedemna (insa) pentru mine.
Fiind studenta la jurnalism, mi-am zis sa pastrez oarecum « cliseul » de a scrie despre libertatea de exprimare. Poate mi-as fi usurat munca. Dar nu a fost asa deoarece textul tot nescris a ramas
(franturile:) “Ca de la frate la frate, ca de la egal la egal. Vorbim de libertate, dar simplificam lucrurile : vorbim de libertatea de exprimare. Ce e mai rau, faptul ca ea la generatia mea cel putin, inca se trage din educatia postdecembrista.. »(doar o frantura…)
As fi avut si un suport de curs : un curs de la facultatea de jurnalism, mai exact jurnalism sportiv. Ultimul la care m-as fi gandit, dar primul lucru din saptamana pe care il astept.
Nu stiu in ce masura sunt eu,personal, constienta de aceasta « libertate de exprimare ».
O cioara pe o creanga croncane intr-una in urechile mele, desi eu nu o inteleg , nu o cenzurez.A re libertatea de a se exprima in limba ei si in urechile mele.
In ce masura s-ar aplica si la oameni ? Destul de dificil, doar traim intr-o « jungla ». Cineva care iti vorbeste , dar pe care nu-l intelegi, te deranjeaza ,atunci il reduci la tacere sau il ignori.In ultimul caz, fericit pentru el, ramane cu libertatea lui de exprimare.
Daca cineva face un lucru numai de dragul de a incerca de a ajuta sau de a indruma ; isi sacrfica propria lui libertate deoarece va fi cenzurat tocmai de cei pe care va incerca sa-i ajute.
2 cazuri concrete, similare dar diferite…
Un profesor la o facultate de renume, in spate un om de afaceri de success. Preda de dragul de a preda, pentru studenti, pentru a-i motiva. Pentru a arata ca se poate si de la 0, dar trebuie sa puna mana pe carte. Incheierea : el ajunge subiect de discutie in Consiliul studentilor, fiind prea dur la note, trece doar un sfert din studenti. Din punctul lui de vedere, nu se straduiesc indeajuns…Studentii picati il ameninta fiindca trebuie sa-si plateasca examenul, considerand ca face asta pentru banii din buzunar.
Cel de-al doilea caz nu e chiar un profesor , e un jurnalist, chiar redactor sef,scriitor. Accepta sa predea materii numai de dragul de a fi alaturi de studenti,de a-i indruma. Sustinand la fel : se poate de la 0. La note insa e indulgent, foarte deschis si sincer la cursuri. Finalul : prea putini sunt interesati de ceea ce el sustine…Se merge la curs uneori, prezenta nu e obligatorie,trece pe toata lumea la examen… Mai o gluma,din cand in cand cate un meci discutat daca nu-l apuca povestile cu Plesu si Liiceanu…cine or mai fi si aia… ?
Cred ca cele de mai sus s-ar putea numi libertatea in educatie. In ce masura pentru profesori si pentru studenti? Mai ales, cele 2 cazuri sunt particulare si izolate, dar pe care le cunosc si le pot prezenta- aici intervine libertatea mea de exprimare.
Pentru studenti ,libertatea de a nu invata, de a nu asculta « sfaturi « ,de a merge la cursuri, de a injura profesorii pentru « avionele » de la examene. Libertatea de a fi student cu tot ceea ce implica- bune rele- sau libertatea de a fi student cu o legitimatie si cu carnet.
Pentru profesori : libertatea de a citi de pe slide-uri la curs ,de a da « avione » la examen, de a pica toti studentii , de a vorbi cu ei,de a-i indruma sau de a afirma cu non-salanta « Ce ti-e si cu studentii din ziua de azi… ».
Nu stiu cat de mandra te-am facut libertate, acum imi cer scuze fata de libertatea de exprimare- ceea ce se presupune ca ar constitui baza pentru meseria de pe viitoarea mea diploma.
Prea multe scuze, uite si aici libertatea de a-ti cere scuze sau nu…si de aici libertatea de a incheia acest articol sau nu…

0 comentarii:

 
Templates Novo Blogger 2008